8 definiții pentru lentoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LENTOÁRE s. f. Încetineală. – Din fr. lenteur.

lentoare sf [At: CĂLINESCU, S. 812 / Pl: ~ori / E: fr lenteur] (Frm) Încetineală în mișcări, în rostire, în gândire etc. Si: (rar) lentețe.

LENTOÁRE, lentori, s. f. (Franțuzism) Încetineală. – Din fr. lenteur.

LENTOÁRE s.f. (Franțuzism) Încetineală; (fig.) greutate în înțelegere. [Cf. fr. lenteur].

LENTOÁRE s. f. încetineală; (fig.) caracterul celui care nu înțelege repede. (< fr. lenteur)

lentoáre s. f. (franțuzism) Încetineală ◊ „O lume cu date biologice și sociale normale pare privită prin lentile care îi deplasează contururile firești. Mișcarea capătă o lentoare nefirească.” Cont. 23 III 73 p. 5 (din fr. lenteur; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*lentoáre s. f., g.-d. art. lentórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lentoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lentoare
  • lentoarea
plural
  • lentori
  • lentorile
genitiv-dativ singular
  • lentori
  • lentorii
plural
  • lentori
  • lentorilor
vocativ singular
plural

lentoare

  • surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Greutate în înțelegere.
      surse: DN

etimologie: