LENEȘ I. adj. Căruia nu-i place să muncesească, căruia i-e lene să lucreze, trîndav: de ~ ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca (CRG.); lumea bucureșteană, leneșă, ca de obiceiu, nu se sculase încă (DLVR.). II. adv. Alene: Moș Toma grădinarul ședea într’un cot dînd ~ din lopată (GN). III. sm., LENEȘĂ sf. 1 Om leneș, femeie leneșă; (P): scumpul mai mult păgubește, ~ul mai mult aleargă; (P): ~ul la toate zice că nu se poate ¶ 3 sm. 🐒 Animal mamifer din America de Sud care se mișcă alene, acățîndu-se de ramurile copacilor, mulțumindu-se cu hrana pe care o găsește la îndemână (muguri, fructe) și stînd zile întregi pe aceeași creangă (Bradypus) (🖼 2861).