LEMÚRI (< fr., lat.) s. m. pl. (În tradiția romană) Suflete ale morților care bântuiau noaptea, căutându-și fostele cămine, sub formă de stafii sau fantome, considerate bune (lari) sau rele (larvae). Sărbătorirea lor, lemuria (9, 11 și 13 mai) a fost organizată pentru prima dată de Romulus, în memoria uciderii fratelui său. În timpul lemuriei templele erau închise și nu se oficiau căsătorii.