2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lemníe f. (d. lemn, pin aluz. la ramurile acestor buruĭene. Cp. cu arămie, ferie). Olt. O plantă cu florĭ portocaliĭ, care se pun în undelemn și apoĭ pe rănĭ ca să le vindece (hypéricum perforátum), numită în Munt. sunătoare, ĭar în Mold. pojarniță (V. vulnerar). Munt. Răchitan.

lemniu, ~ie [At: MARIAN, CH. 51 / Pl: ~ii / E: lemn + -iu] 1 a (Pop) De culoarea lemnului (36) Si: gălbui. 2 sf (Bot; reg) Răchitan (Lythrum salicaria). 3 sf (Bot; reg) Sunătoare (Hypericum perforatum). 4 (Bot; reg) Osul-iepurelui (Ononis spinosa). 5 (Bot; reg) Cicoare (Cichorium intybus). 6 (Bot; reg) Cătină roșie (Tamarix ramosissima).

LEMNÍU, -ÍE, lemnii, adj. (Rar) De culoarea lemnului.

LEMNÍU, -ÍE, lemnii, adj. (Rar) De culoarea lemnului. – Din lemn + suf. -iu.

LEMNÍU ~e (~i) Care este de culoarea lemnului. /lemn + suf. ~iu

răchitán m. (d. răchită). O mare plantă erbacee cu frunzele lanceolate, ca și răchita, și care crește pin locurĭ umede (lythrum calicaria, cu varietatea lythrum virgatum) numită și lemnie.

Intrare: lemnie
lemnie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lemniu
lemniu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lemniu
  • lemniul
  • lemniu‑
  • lemnie
  • lemnia
plural
  • lemnii
  • lemniii
  • lemnii
  • lemniile
genitiv-dativ singular
  • lemniu
  • lemniului
  • lemnii
  • lemniei
plural
  • lemnii
  • lemniilor
  • lemnii
  • lemniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lemniu

  • 1. rar De culoarea lemnului.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • lemn + sufix -iu.
    surse: DLRM