LEGĂNA (leagăn) I. vb. tr. 1 A mișca încoace și încolo legănul, spre a adormi un copil: se crede că legănînd (cineva)... un leagăn deșert, leagănă un duh necurat (GOR.) ¶ 2 pr. ext. A mișca încoace și încolo: un vînt ușor legăna crengile plopilor (VLAH.); ~ în brațe; a-și ~ corpul, a-l mișca încoace și încolo umblînd ¶ 3 A mișca încoace și încolo într’un leagăn atîrnat, a balansa ¶ 4 Ⓕ A amăgi cu speranțe deșarte: somnul o cuprinde legănînd-o... în visuri desmierdătoare (GN.). II. vb. refl. 1 A se da în leagăn: îi plăcea... să se legene în scrînciob (GN.) ¶ 2 pr. ext. A se mișca încoace și încolo: trecu pe deasupra lor un corb carele se legăna prin văzduh (ISP.); capul i se legăna ca după beție, și picioarele abia îl puteau sprijini (GN.); Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vînt? (EMIN.) ¶ 3 A-și mișca corpul încoace și încolo umblînd: i se părea că tînărul se leagănă a’-întradins cînd umblă (CAR.).