* LEGITIMA (-imez) I. vb. tr. ⚖️ 1 A recunoaște ca legitim: ~ un copil ¶ 2 A face să se recunoască, prin dovezile înfățișate, autenticitatea unui titlu sau a puterii sale ¶ 3 A îndreptăți, a justifica: starea de beție nu legitimează crima. II. vb. refl. A fi justificat, îndreptățit [fr.].