LEGA¹ (leg) I. vb. tr. 1 A înnoda, a strînge două sau mai multe lucruri cu o sfoară, cu o funie, cu un lanț, etc.: l-au legat de mîini și de picioare; e nebun de legat; nu poate nime să ucigă furul, cînd poate să-l lege și să-l aducă la giudeț (PRV.-LP.); lega paraua cu zece noduri și tremura după ban (CRG.); Ⓕ: ~ mîinile cuiva, a-l pune în neputință de a lucra; ~ limba cuiva, a-l opri de a vorbi ¶ 2 A prinde un lucru de altul (cu o sfoară, cu o funie, cu un lanț, etc.): l-au legat de un pom; Ⓕ F: ~ pe cineva la gard 👉 GARD 1; ~ vița (de araci), a o arăci ¶ 3 A înfășura, a înconjura strîns, a încinge (cu o fășie, cu o basma, etc.): ~ Ia ochi 👉 OCHIU I.; ~ capul, mîna, rana; printre copaci se văd ostași legîndu-și rănile în pripă (VLAH.); Ⓕ F: a-și ~ capul, a se însura; a-și aduce necaz cu ceva: cum te jălesc.. că ți-ai legat capul cu minunăție ca aceasta care ți-a făcut atîta scîrbă (SB.) ¶ 4 Ⓕ: a uni, a împreuna: o mare prietenie îi leagă pe acești oameni; ~ prietenie, a se împrieteni, a se face prieteni; ~ cunoștință, a face cunoștință ¶ 5 📰 A coase laolaltă foile unei cărți și a-i pune scoarțe ¶ 6 Ⓕ A rosti: de slăbiciune... nu putea ~ o vorbă (VLAH.) ¶ 7 Ⓕ A opri printr’o lege sau prin altă dispozițiune: ori-ce vei ~ pe pământ, va fi legat și în ceruri ¶ 8 ‡ A stabili, a hotărî (o dare) ¶ 9 Ⓕ Ⓟ A paraliza prin farmece, a face impotent: ~ gura dușmanilor; pice carnea de pe oase la cel ce mi-a legat feciorul (RET.); ~ ploile, a opri prin farmece venirea ploii ¶ 10 🌿 A da rod, a începe să se transforme florile în poame: merii se scuturaseră de floare... dar rod nu legaseră (DLVR.); pomul înflori și mai frumos și legă mai mult decît altă dată (ISP.); porumbul înalt așteaptă încă binecuvîntarea unei ploi ca să lege rodul (IRG.). II. vb. refl. 1 A se înnoda, a se strînge cu o sfoară, cu o funie, cu un lanț, etc.: boul se leagă de coarne și omul de limbă 👉 BOU 1 ¶ 2 A se prinde un lucru de altul (cu o sfoară, cu o funie, cu un lanț, etc.) ¶ 3 A se înfășura, a se înconjura strîns, a se încinge (cu o fășie, cu o basma, etc.), a-și pune o legătură: a se ~ la cap cu un tulpan; a se ~ la ochi, la mînă; (P): fie-care se leagă unde-l doare ¶ 4 A se uni, a se împreuna; a se ~ prietini, a se împrieteni, a se face prietini ¶ 5 A se paraliza (prin farmec), a nu mai putea face o mișcare cu ceva: i s’a legat limba ¶ 6 A se îndatora, a se obliga, a lua asupră-și: se legă că el va prinde pe hoții care-i făceau atîta supărare (ISP.); împărate, mă leg eu să-ți aduc bucurie în casă (R.-COD.) ¶ 7 A se îngroșa, a se închega: du-te de le mai dă o fiertură, pînă s’or ~ cum se cade (dulcețile) (ALECS.) ¶ 8 Ⓕ A nu da pace cuiva, a-l supăra cu vorbe plictisitoare, cu clevetiri, a-i căuta ceartă, a se alega: vre-un om domnesc... de să va lega de altul drept, vrînd să-l vatăme (PRV.-MB.); mă bătea cîteodată el pe mine, dar nici atuncea nu era supărat, deși totdeauna eu mă legam de el (SLV.); da nu te-am sfătuit îndestul? ce te legi de mine ? (ALECS.) [lat. līgare].