lecuitor, -oare adj. 1 (despre medicamente, remedii, metode etc.) întremător, tămăduitor, vindecător, <înv.> isțelitor, vrăciuitor. Plantele medicinale conțin substanțe lecuitoare. Apele termale sunt lecuitoare în cazul unor boli. 2 (med., med. vet.; rar; despre medicamente, tratamente etc.) v. Curativ.