3 definiții pentru lecuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lecuț sn [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456 / Pl: ~uri / E: leac + -uț] 1-12 (Reg; șhp) Lecușor (1-12).

LECÚȚ s. n. (Popular) Diminutiv al lui leac. Și te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuțul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456.

LECÚȚ s. n. (Pop.) Diminutiv al lui leac.

Intrare: lecuț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecuț
  • lecuțul
  • lecuțu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lecuț
  • lecuțului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lecuț

  • 1. popular Diminutiv al lui leac.
    exemple
    • Și te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuțul meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456.
      surse: DLRLC

etimologie: