2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leciuí vb. IV refl. (reg.) a se bălăci.

Intrare: leciuire
leciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leciuire
  • leciuirea
plural
  • leciuiri
  • leciuirile
genitiv-dativ singular
  • leciuiri
  • leciuirii
plural
  • leciuiri
  • leciuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: leciui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leciui
  • leciuire
  • leciuit
  • leciuitu‑
  • leciuind
  • leciuindu‑
singular plural
  • leciuiește
  • leciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leciuiesc
(să)
  • leciuiesc
  • leciuiam
  • leciuii
  • leciuisem
a II-a (tu)
  • leciuiești
(să)
  • leciuiești
  • leciuiai
  • leciuiși
  • leciuiseși
a III-a (el, ea)
  • leciuiește
(să)
  • leciuiască
  • leciuia
  • leciui
  • leciuise
plural I (noi)
  • leciuim
(să)
  • leciuim
  • leciuiam
  • leciuirăm
  • leciuiserăm
  • leciuisem
a II-a (voi)
  • leciuiți
(să)
  • leciuiți
  • leciuiați
  • leciuirăți
  • leciuiserăți
  • leciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • leciuiesc
(să)
  • leciuiască
  • leciuiau
  • leciui
  • leciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)