O definiție pentru leciuire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leciuí vb. IV refl. (reg.) a se bălăci.

Intrare: leciuire
leciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leciuire
  • leciuirea
plural
  • leciuiri
  • leciuirile
genitiv-dativ singular
  • leciuiri
  • leciuirii
plural
  • leciuiri
  • leciuirilor
vocativ singular
plural