LEBĂDĂ (pl. -bede) sf. 1 🐦 Pasăre palmipedă de apă, ceva mai mare decît o gîscă, cu penele albe ca zăpada și cu gîtul foarte lung; cei vechi susțineau greșit că, aproape de moarte, cîntă cu un glas jalnic și foarte melodios (Cygnus musisus) (🖼 2846): La moarte mă voiu duce ca lebăda cîntînd (ALECS.-P.) ¶ 2 Ⓕ Cîntecul lebedei, ultima operă a unui mare scriitor, a unui mare compozitor ¶ 3 Ⓕ 📖 Poet, scriitor, muzicant duios: lebăda din Mantua, poetul Virgiliu ¶ 4 🐕 Gît de ~, conformațiune defectuoasă a gîtului calului (🖼 2847) [vsl. lebedĭ].