leasă, lese, (liasă, lesă), s.f. – 1. Împletitură de nuiele: a) la gard; b) nuiele împletite pe care se așază prunele la uscat (ALRRM, 1971: 458). 2. Poarta de la intrarea în staor, la stână (Memoria, 2001). 3. Scândură așezată pe furci, sub comarnic și sub care se așază brânza (Papahagi, 1925; Budești). – Din sl. (bg., rus.) lěsa (Miklosich, Cihac, Iordan, Conev, cf. DER; MDA); din bg. lesa, srb. ljesa (DEX).