LEAGĂN (pl. -ăne, † legene) sn. Pătișor, făcut din lemn, din metal ori din nuiele împletite, sau o simplă albioară, în care se leagănă copilul; uneori e făcut din scoarță de copaciu și femeia îl poartă în spate; alte ori mai ales în unele părți ale Transilvaniei, se acață cu niște funii de grinda din casă (👉TAB. XXXII): ea făcu din ramurile unui copaciu un ~ în care își punea copilul ziua (ISP.); creștea... hrănit cu laptele de oaie și legănat într’un ~ de cetină (RET.); cîntec de ~, cîntec cu care se adoarme copilul ¶ 2 Copilărie, vîrsta cea mai fragedă: din ~, de când era în fașe ¶ 3 Ⓕ Locul de origine al unei persoane, al unui lucru: ~ul civilizațiunii ¶ 4 Scîndură sau scăunel legat de două funii atîrnate și pe care se așază cineva ca să se legene (🖼 2840) ¶ 5 ‡ ~ cu cai, lectică: acea giupîneasă au gătit ~ cu cai cu 12 voinici întrarmați și... au șezut în ~ numai cu acel aprod și au mers pe locuri fără de drum (GR.-UR.) ¶ 6 🐟 Un fel de coș mare de nuiele, întrebuințat la pescuit; numit și „speie” (🖼 2841) [lat. vulg. *lĭgĭnus < gr. λίχνος].