LEAGĂN s.n. (Mold.) Trăsură. Acea jupîneasă au găsit leagăn cu cai și 12 voinici. URECHE. Și adecă un bărbat arap spîn . . . era întorcîndu- să și ședea în leagănul său. AP 1646, 27^r; cf. VARLAAM. Forme gramaticale: pl. leagene (VARLAAM). Etimologie: legăna. Cf. b u t c ă.