LEAC (pl. -curi) sn. 1 Tot ce e în stare să vindece o boală, remediu: toți vracii se adunară și-i dădură ~uri (ISP.); ~uri ar fi, că fie-care boală își are ~ul său pe lume (SB.); (P): nu e boală fără ~; (P): a dat Dumnezeu și boale, dar a lăsat și ~uri; asta e boală cu ~, lucrul acesta se poate îndrepta, se poate găsi ajutor la lucrul acesta; BURUIANĂ-DE~, IARBĂ-DE~ 👉 IARBĂ; a căuta ca iarba de ~ 👉 IARBĂ ¶ 2 Ⓕ Mijloc de scăpare, de constrîngere: apoi așa ~ de sărăcie știam și eu (DLVR.); ei lasă, că-ți găsesc eu acuși ~ul (CRG.) ¶ 3 De ~, a) foarte puțin, mititel, neînsemnat (de la obiceiul ce au descîntătoarele de a da cîte puțintel din leacul descîntat): ce păcatele, parcă-mi dai de ~! (RV.-CRG.); un copil numai de ~ (CIAUȘ.); b) de loc, de fel, cîtuși de puțin: poate că în cer, dar aci pe pămînt, de ~ (ISP.) ¶ 4 Fără ~, fără un pic: toate îmi mergeau după plac, fără ~ de supărare (CRG.); mă lași tocmai la vremea asta, fără ~ de ajutor (CRG.) [vsl. lĕkŭ].