Lazăr Cunoscut în toată Europa, din ce în ce mai puțin frecvent ca prenume în epoca contemporană, Lázăr reproduce un vechi ebraic Eleazár, la origine un nume teoforic frazeologic cu semnificația „Elohim a ajutat”, prin care părinții își exprimau sentimentele de recunoștință pentru nașterea unui fiu (El-Elohim, unul dintre numele ebraice ale divinității și azar „a ajuta”). Dacă forma ebraică apare doar sporadic în onomastica europeană (prin intermediul gr. Eleázar și lat. Eleazar, Eleazarus), mult mai multe șanse a avut o formă arameeană ulterioară, Lazar. Redat în gr. Lázaros și în lat. Lazarus, numele devenit termen comun în multe limbi (engl. lazar, sp. lázaro, it. lazzaro), este folosit cu diferite sensuri („sărac, cerșetor, zdrențăros, bolnav, lepros”), toate explicabile prin parabola biblică. Un alt cuvînt comun, derivat de la Lazár, este engl., fr. lazaret, it. lazzaretto, rom. lazaret „izolator pentru persoane presupuse a fi contaminate de o boală contagioasă, loc de carantină”; it. lazzaretto desemna, încă din sec. 15, spitalul de boli infecțioase din insula Santa Maria di Nazareth – azi Lazzaretto Vecchio, în apropiere de Veneția și este o creație analogă lui nazaret, apărută însă și sub influența numelui insulei vecine San Lazzaro, unde exista, din sec. 12, un stabiliment pentru leproși. Prin intermediul onomasticii slave, gr. Lázaros (în v. sl. sub formele Lazarú, Lazorú, în pomelnicul de la Horodiște din 1484, Lazarie și Lazoria, în sîrbo-croată în sec. 14) pătrunde și în onomastica noastră. Cunoscut și în calendarul popular („sîmbăta lui Lazăr” – zi „rea de căzături, primejdii, fiare” și „Lăzărelul”), numele era mult mai frecvent în secolele trecute, dovadă fiind și numărul relativ mare de variante și derivate, multe cunoscute astăzi mai ales ca nume de familie: Lazar, Lazarul, Lăzarea, Zarea, Lăzărel, Lăzărică, Lăzăruc, Lazor, Zorică, Zorea, Zorel, Zorca, Lazur, Lăzurea, Lazul, Laza, Lazea, Lăzan, Laciu, Lascu, Lalu, fem. Lazarina etc. (În mare parte împrumuturi din limbile slave vecine Lazar, Lazor, Lazur, Lațco, Lal(u) apar încă din sec. 15 în documentele muntenești și moldovenești). ☐ Fr. Lazare, germ. Lazarus, it. Lazzaro, sp. Lázaro, magh. Lázár, Lázó, bg. Lázar (hipoc. Laze, Lazo, Lako, Lalo etc.), rus. Lazar (hipoc. Zarea, Zurea etc.).