lavră sf [At: (a. 1642) GCR I, 98/34 / V: (reg) ravlă / Pl: ~re / E: vsl лавра, ngr λαύρα] 1 Mănăstire ortodoxă mare, ale cărei chilii, construite la distanță unele de altele, formează o așezare care are aspectul unui sat. 2 (Pad havră) Sinagogă. 3 (Îrg) Adunare zgomotoasă de persoane. 4 (Îrg) Larmă. 5 (Reg; îf ravlă) Cantitate mare.