LATURE sf. 1 Parte: s’au lățit vestea frumuseții ei în toate laturile (SB.); aduse oști... în Moldova pe care o prădară și o arseră pe de toate laturile (ISP.) ¶ 2 Parte lăturalnică. margine: Petrea... au făcut-o într’o ~ și s’au întors acasă (SB.) ¶ 3 ‡ Ținut, parte de loc ¶ 4 📐 Linie marginașă: cele trei laturi ale triunghiului ¶ 5 În laturi, în lături, la o parte: Fă-te ’n lături, măi creștine, Dacă vrei să mergi cu bine (ALECS.); dacă nu se da în lături lupul, în două îl făcea cu paloșul (ISP.) ¶ 6 DE LțĂTURI, DELțĂTURI, pe alături; de o parte, de margine: nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături (CAR.); muierea așa a apucat de la părinți... să stea mai delături (ISP.) [lat. vulg. * latora = clas. latera].