latín, -ă, latini, -e, adj., s.f. (arh.) Străin; străinătate; lume străină: „Latină rea” Papahagi (1925). – Var. a lui letin „străin; eretic, catolic” (< magh. latin, srb. latin) (DER) și dublet a lui latin „locuitor din Latium” (DER) (< lat. latinus) (sec. XVII) (DEX, MDA).