LASCĂV adj. (Mold.) Binevoitor. Că toată inima rea a toată răutatea deschisă gazdă și lascăvă ospătătoare iaste. CI, 173. Îmblarea cea bună și lascavă, bllndeațele, neaducerea-aminte de răutate. BUCOAVNĂ 1775, 50^r; cf. PSEUDO-COSTIN; VP, 79^r; CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. laskav. Vezi și Iască, lăscui. Cf. o m e n i t.