8 definiții pentru lască


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lască2 sf [At: (a. 1726) BOGDAN, C. M. 159 / Pl: ? / E: rs ласка] (Zlg; îvr) Nevăstuică (Mustela nivalis).

lască1 sf [At: (a. 1703) FN 118 / Pl: laște și lăști / E: pn laska] (Îvr) Favoare.

lască3 sf [At: BORZA, D. 136 / Pl: ? / E: nct] (Bot; îs) ~ca broaștei Broscariță (Potamogeton natans). corectată

LASCĂ s.f. (Mold.) Bunătate, favoare. Mare cătră Dumnedzău avea Iască. CD 1698, 12v. Și tot de același neam sînt si cei cu Iască minciunoasă. BUCOAVNĂ 1775, 56r; cf. CD 1770, 14r. Etimologie: ucr. laska. Vezi și Iascăv, lăscui. Cf. b u n e ț e.

láscă f., pl. laște saŭ lăștĭ (pol. rut. laska). Vechĭ. Favoare, grație.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁSCĂ s. v. favoare, protecție.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

láscă s. f. – (Înv.) Grație, favoare, hatîr. Pol., rut., rus. laska (Tiktin). – Der. lascav (var. lascăv), adj. (generos, darnic), din bg., rut. laskav, pol. laskawy, rus. laskovyj.

Intrare: lască
lască
invariabil (I1)
  • lască