lapte m. și n. 1. lichid alb și zaharisit ce secretează glandele mamelare ale femeii (și ale mamiferelor de sex femeiesc), după nașterea fătului, destinat a constitui primul lui aliment; 2. lapte luat, prin mulgere regulată, dela unele animale domestice (vacă, bivoliță, oaie, capră) și servind de hrană omului de orice vârstă; cu lapte, adevărat: bine ar fi dacă ar fi toate cu lapte câte le spui CR.; 3. laptele diferit preparat: lapte acru, bătut, covăsit; 4. pl. lapți, substanță albă ce se află în peștii bărbătești și în glandele de sub gâtul vițelului (fiind o mâncare delicată); 5. pl. lăpturi, bucate făcute cu lapte: în sâptămâna albă se mănâncă numai lăpturi; 6. prin analogie, zeamă albicioasă a porumbului: boabele sunt în lapte; 7. nume de plante: laptele câinelui (cucului), aior (sucul său otrăvicios e alb ca laptele): cu laptele ce iese când rupi această plantă se vindecă la țară negeii și pecinginea; laptele-pasării, bălușcă; laptele-stâncei, mică plantă cu florile alburii, crește prin pășunile pietroase și stâncoase (Androsace arachnoidea). [Lat. vulg. LACTEM = clasic LAC].