2 definiții pentru landver
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
landver sm [At: BĂLCESCU, M. V. 609 / S și: ~dwehr / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: ger Landwehr] (Gmî) Armată de rezervă în statele germane, formată din contingente vechi, care era înarmată pentru a ajuta trupele active Si: landsturm.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
landver s. n., pl. landveruri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: landver
landver substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)