2 definiții pentru landver


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

landver sm [At: BĂLCESCU, M. V. 609 / S și: ~dwehr / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: ger Landwehr] (Gmî) Armată de rezervă în statele germane, formată din contingente vechi, care era înarmată pentru a ajuta trupele active Si: landsturm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lándver s. n., pl. lándveruri

Intrare: landver
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • landver
  • landverul
  • landveru‑
plural
  • landveruri
  • landverurile
genitiv-dativ singular
  • landver
  • landverului
plural
  • landveruri
  • landverurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)