LAMURĂ sf. Ceea ce este mai bun, mai curat mai ales, mai de frunte în ceva: lamura făinii, grîului: ei (sînt)... lamura sufletului românesc (VLAH.); să sădim ~ curată de Rumân printre pălămidă (JIP.); În raiu nimene nu se sloboade Dacă nu e ~ curat (BD.-DEL.); – adv.: vorbește ~ (VÎRC.), vorbește curat, adevărat [lat. vulg. *lamnula, dim. din lam(ĭ)na].