lamină s.f. 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „ de ”, care indică felul materialului) lamă. A înlocuit laminele ștergătoarelor de la parbrizul autovehiculului. Cutterul are lamina de oțel. 2 ascuțiș, lamă, limbă, pană, pânză, tăiș, <pop.> custură, gură, leafă², plasă¹, tăiuș, <înv. și reg.> ascuțit¹, <reg.> cuțitură, <fig.> buză. Apucă securea de lamină. 3 (bot.) limb. Lamina este partea lățită a frunzei.