2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

lama2 vt [At: LTR2 / Pzi: ~mez / E: fr lamer] (Teh) A prelucra, netezind, suprafața unui material sau suprafața circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame1 (5), când strunjirea este dificilă.

LAMÁ2, lamez, vb. I. Tranz. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă cu muchia ascuțită și care se rotește în jurul unui ax perpendicular pe această muchie și dispus în planul ei.

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. [< lamă].

LAMÁ2 vb. tr. (tehn.) a găuri un material, a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. (< fr. lamer)

Intrare: lamat
lamat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamat
  • lamatul
  • lamatu‑
  • lama
  • lamata
plural
  • lamați
  • lamații
  • lamate
  • lamatele
genitiv-dativ singular
  • lamat
  • lamatului
  • lamate
  • lamatei
plural
  • lamați
  • lamaților
  • lamate
  • lamatelor
vocativ singular
plural
Intrare: lama (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lama
  • lamare
  • lamat
  • lamatu‑
  • lamând
  • lamându‑
singular plural
  • lamea
  • lamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lamez
(să)
  • lamez
  • lamam
  • lamai
  • lamasem
a II-a (tu)
  • lamezi
(să)
  • lamezi
  • lamai
  • lamași
  • lamaseși
a III-a (el, ea)
  • lamea
(să)
  • lameze
  • lama
  • lamă
  • lamase
plural I (noi)
  • lamăm
(să)
  • lamăm
  • lamam
  • lamarăm
  • lamaserăm
  • lamasem
a II-a (voi)
  • lamați
(să)
  • lamați
  • lamați
  • lamarăți
  • lamaserăți
  • lamaseți
a III-a (ei, ele)
  • lamea
(să)
  • lameze
  • lamau
  • lama
  • lamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lama (vb.)

  • 1. tehnică A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: