LAIE¹, LAE sf. 1 Ceată de Țigani nomazi: într’un nor de praf trece pe drum o laie de Țigani (VLAH.); a cării bogată zestre coprindea o laie de robi Țigani (ODOB.); Țigani de ~, Țigani nomazi, spre deosebire de Țigani de vatră, mai toți robi boierești sau mănăstirești, și cari erau meseriași sau servitori: cînd m’a scoate cineva din răbdare, apoi nu-i trebue nici Țigan de ~ împotriva mea (CRG.) ¶ 2 Ceată de vagabonzi, haită de cîini: ne-a scăpat din mîinile acelei laie de cerșetori (I.-GH.); a ieșit laia de cîini... și i-a tăiat drumului (CAR.) [comp. pol. rut. laja „haită de cîini”].