Definiția cu ID-ul 862680:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LAIBĂR, laibăre, s. n. 1. (Pop.) Haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. (Reg.) Manta lungă și largă pe care o purtau în trecut boierii și negustorii. – Din săs. leibel.