LADĂ (pl. lăzi) sf. 🛋 1 Cutie mare, lungăreață, de lemn, cu capac, împodobită cu diferite zugrăveli, în care țărani păstrează haine, rufe, etc. (🖼 2785); (P): ce-i pe dînsul, aceea-i și ’n ~, n’are alte haine, altă avere, etc.; (P): atîta tot și lada ’n pod, nu mai e alt nimic (de adăugat, de povestit, etc.) ¶ 2 ~ de bani, ~ de fier, casă de bani; Trans. lada bisericii ¶ 3 ⚚ Cutie mare de scînduri pentru transportat mărfuri, etc. (🖼 2786) ¶ 4 🛋 Băn. Lada mesei, cutia mesei [germ. Lade].