LACOM I. adj. 1 Mîncăcios, căruia-i place să mănînce mult ¶ 2 Ⓕ: Care poftește să aibă cît mai mult, nesățios, nesăturat, avid: ~ de bani, de avere; ea însă nefiind ~, își alege pe cea mai veche și mai urîtă dintre toate (CRG.). II. adv. Cu lăcomie: mănîncă ~; începe a bea ~ la apă și a-și lingi buzele de dulceața și bunătatea ei (CRG.) [vsl.].