* LABIRINT (pl. -turi) sn. 1 💒 🏛 Clădire în care cineva se rătăcește ușor din pricina mulțimii odăilor și gangurilor: cele mai cunoscute sînt labirintul din Egipt și acela din Creta pe care Dedal îl construise spre a închide într’însul Minotaurul: acestei scobituri în pîntecele zisului munte îi dete numele de ~ (ISP.); Ⓕ: Cînd simt, ca într’un groaznic ~, Că mintea mea se sbate’n întuneric (VLAH.) ¶ 2 Drumuri încurcate, întortochiate: Don Pedro ne duce prin un soiu de ~ de hudiți (ALECS.) ¶ 3 Mică pădurice într’un parc, unde se’ncrucișază numeroase alee (🖼 2774) ¶ 4 Ⓕ Mare încurcătură ¶ 5 🫀 Conduct interior al urechii [fr.].