LABIE, labii, s. f. 1. (Bot.) Formațiune caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al vulvei. [Pr.: -bi-e] – Din lat. labium.

labie¹ sf [At: LM / Pl: ~ii / E: lat labia, ger Labia] 1 (Bot) Labiu (2). 2 (Atm) Fiecare dintre cele patru elemente constitutive ale vulvei, două mari și două mici, cu rolul de a închide și de a proteja vaginul Si: buză.

labie² sf [At: LEXIC REG. 82 / Pl: ~ii / E: nct] (Olt) Capră pentru tăiat lemne.

LABIE, labii, s. f. 1. (Bot.) Formație caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze. 2. (Anat.) Element constitutiv al vulvei. [Pr. -bi-e] – Din lat. labium.

LABIE s.f. Labium. [Gen. -iei. / < germ. Labia].

LABIE s. f. element constitutiv al vulvei; buză; labium. (< germ. Labia, lat. labium)

!labie (desp. -bi-e) s. f., g.-d. art. labiei; pl. labii, art. labiile (desp. -bi-i-)

*labie s. f., g.-d. art. labiei, pl. labii

LÁBIE (< fr.; {s} lat. labium „buză”) s. f. (ANAT.) Labia mare = fiecare dintre cele două mari repliuri cutanate, ce delimitează intern, de fiecare parte, vestibulul vulvei și care sunt reunite posterior în comisura posterioară. Labia mică = fiecare dintre cele două repliuri cutanate ce delimitează intern, de fiecare parte, în raport cu labiile mari, vestibulul vulvei.

labie s.f. 1 (anat.) labium, <pop.> buză, <înv.> usnă. Labiile sunt perechile de repliuri cutanate de la nivelul vulvei. 2 (bot.) labium. Labiile alcătuiesc caliciul și corola plantelor.