2 intrări

O definiție

lăstuí, lăstuiésc, vb. IV (reg.) a păsui, a îngădui.

Intrare: lăstui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) lăstui lăstuire lăstuit lăstuind singular plural
lăstuiește lăstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) lăstuiesc (să) lăstuiesc lăstuiam lăstuii lăstuisem
a II-a (tu) lăstuiești (să) lăstuiești lăstuiai lăstuiși lăstuiseși
a III-a (el, ea) lăstuiește (să) lăstuiască lăstuia lăstui lăstuise
plural I (noi) lăstuim (să) lăstuim lăstuiam lăstuirăm lăstuiserăm, lăstuisem*
a II-a (voi) lăstuiți (să) lăstuiți lăstuiați lăstuirăți lăstuiserăți, lăstuiseți*
a III-a (ei, ele) lăstuiesc (să) lăstuiască lăstuiau lăstui lăstuiseră
Intrare: lăstuire
lăstuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lăstuire lăstuirea
plural lăstuiri lăstuirile
genitiv-dativ singular lăstuiri lăstuirii
plural lăstuiri lăstuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)