lăsământ sn [At: LM / Pl: ~minte / E: lăsa + -ământ cdp lat laxamentum; pad jurământ, legământ] (Jur; înv) Moștenire.

lăsământ s.n. (jur.; înv.) v. Ereditate. Moștenire. Patrimoniu. Succesiune.

lăsămấnt, lăsăminte, lăsământuri, s.n. (înv.) Cutie cu valori ce cuprinde înscrisuri și testamentul: „În lăsământul tatălui meu, decedat la 28.I.1918, am găsit câteva scrisori originale, cari au valoarea documentelor istorice” (Koman, 1937: 3). – Din lăsa + suf. -(ă)mânt.