6 definiții pentru lăduncă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăduncă sf [At: M. COSTIN, O. 63 / V: (reg) led~ / Pl: ~nce, ~nci / E: rs ладунка, лядунка,pn ladunek, ger Ladung] (Îrg) 1-2 Cartușieră. 3 (Îvr) Teacă în care se află sămânța unor plante. 4 (Sst) Cutie folosită în cizmărie.

LĂDUNCĂ s.f. (Mold.) Cartușieră. Dărăbanii foarte îmbrăcați bine . . . cu table de argint la șolduri pre lădunci. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: rus. ladunka (< germ. Ladung). Cf. l o d i n g.

lădúncă și le- f., pl. ĭ (rus. ladúnka și lĕadúnka [de unde și turc. ladingha], d. germ. ladung, încărcătură. V. ladă). Lădiță de cizmar (Unde?)[1]. Cartușieră, ornament (acoperit c’o placă aurită și atîrnat de o lentă tot aurită) pe care, la paradă orĭ cînd îs de serviciŭ, îl poartă pe umăru stîng ofițeriĭ de cavalerie, de artilerie și ceĭ sanitarĭ, ĭar de la 1932 toțĭ ofițeriĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lădúncă, lădúnci, s.f. (reg.) 1. lădiță de cizmar. 2. cartușieră.

Intrare: lăduncă
lăduncă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăduncă
  • lădunca
plural
  • lădunci
  • lăduncile
genitiv-dativ singular
  • lădunci
  • lăduncii
plural
  • lădunci
  • lăduncilor
vocativ singular
plural