opțiuni

2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

lâncoti vti [At: PSALT. 67 / Pzi: ~tesc / E: slv лѫкоти] (Îvr) 1-2 A unelti (ceva).

lîncotésc v. tr. (vsl. lonkati, a înșela, lonkovati, a umbla cu vicleniĭ). Ps. S. Înșel, umblu cu vicleniĭ.

Etimologice

LÎNCOTI, lîncotesc, vb. IV. Tranz. (Înv., sec. XVI) A înșela, a minți, a păcăli. (din lîncotă, cf. sl. lankovati)

Sinonime

lâncoti vb. IV. intr., tr. (înv.; sub. sau compl. indică oameni) v. Ademeni. Amăgi. Încânta. Înșela1. Minți. Mistifica. Momi. Păcăli. Trișa,

Intrare: lâncotire
lâncotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lâncotire
  • lâncotirea
plural
  • lâncotiri
  • lâncotirile
genitiv-dativ singular
  • lâncotiri
  • lâncotirii
plural
  • lâncotiri
  • lâncotirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lâncoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lâncoti
  • lâncotire
  • lâncotit
  • lâncotitu‑
  • lâncotind
  • lâncotindu‑
 singular plural
  • lâncotește
  • lâncotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lâncotesc
 (să)
  • lâncotesc
  • lâncoteam
  • lâncotii
  • lâncotisem
a II-a (tu)
  • lâncotești
 (să)
  • lâncotești
  • lâncoteai
  • lâncotiși
  • lâncotiseși
a III-a (el, ea)
  • lâncotește
 (să)
  • lâncotească
  • lâncotea
  • lâncoti
  • lâncotise
plural I (noi)
  • lâncotim
 (să)
  • lâncotim
  • lâncoteam
  • lâncotirăm
  • lâncotiserăm
  • lâncotisem
a II-a (voi)
  • lâncotiți
 (să)
  • lâncotiți
  • lâncoteați
  • lâncotirăți
  • lâncotiserăți
  • lâncotiseți
a III-a (ei, ele)
  • lâncotesc
 (să)
  • lâncotească
  • lâncoteau
  • lâncotiră
  • lâncotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)