3 definiții pentru lânceziu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lânceziu, ~ie a [At: TEODORESCU, P. P. 661 / Pl: ~ii / E: lâncezi] (Pop; d. oameni) Fără vigoare.

LÂNCEZÍU, -ÍE, lâncezii, adj. (Rar) Lânced. – Din lânced + suf. -iu.

LÎNCEZÍU, -ÍE, lîncezii, adj. (Rar) Lînced. Maică-sa grăia: Ficuleana (= fiica) mea, Ce poate să fie De stai lîncezie? TEODORESCU, P. P. 661.

Intrare: lânceziu
lânceziu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lânceziu
  • lânceziul
  • lânceziu‑
  • lâncezie
  • lâncezia
plural
  • lâncezii
  • lânceziii
  • lâncezii
  • lânceziile
genitiv-dativ singular
  • lânceziu
  • lânceziului
  • lâncezii
  • lânceziei
plural
  • lâncezii
  • lânceziilor
  • lâncezii
  • lânceziilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lânceziu

etimologie:

  • lânced + sufix -iu.
    surse: DLRM