KURDISTAN 1. Sistem muntos în SV Asiei, la granița Iranului cu Turcia și Iraq-ul, format din masive și culmi ce depășesc frecvent înălțimea de 3.000 m (alt. max.: 4.168 m., vf. Djilo). Constituit din roci cristaline și metamorfice. Climă subtropicală, cu precipitații abundente (1.000-3.000 m) și vegetație de tip mediteranean (stejar, maquis) în SV; versanții de N și NE sunt acoperiți cu vegetație de stepă, iar precipitațiile însumează 400-700 mm/an. Crestele înalte (3.500-3.800 m) sunt acoperite de pășuni alpine; la peste 3.800 m, zăpezi persistente și ghețari mici. Zăcăminte de cărbune, petrol și argint. 2. („Țara kurzilor”) Regiune geografică, predominant muntoasă și de podiș, situată în partea de SV a Asiei, în bazinele superioare ale fl. Tigru și Eufrat, cuprinzând o parte din Pod. Armeniei din SE Turciei (inclusiv lacul Van), precum și zona dintre Fl. Eufrat (la V) și Pod. Hamadān (la E), în care intră partea de N a C. Mesopotamiei, lacul Urmia (Rezā’ῑyeh) și reg. muntoasă din NV Iranului. Are o întindere de 191.660 km², pe teritoriile Turciei, de SE, Siriei de NE, Iraq-ului de N și NE și Iranului de NV, locuită în majoritate de kurzi (c. 23 mil. loc., din care aproape jumătate în Turcia). Mai trăiesc în Liban, Afghanistan și în unele republici caucaziene. În emigrație, comunități compacte se află în Germania, Italia ș.a. Orașe pr.: Diyarbakir, Tatvan, Bitlis, Van (Turcia), Mosul, Kirkūk, Irbῑl (Iraq), Sanandaj, As-Sulaymānῑyah (Iran). Primele mențiuni privind K. datează de prin sec. 12, În Evul Mediu, în K. au existat câteva principate feudale, dependente nominal față de Otomanii sunniți și Sefevizii șiiți din Persia. La începutul sec. 16, K. a fost împărțit între Imperiul Otoman și Persia. În sec. 17-18, în condițiile slăbirii puterii militare otomane și persane, s-a încercat unificarea K., dar fără rezultat din cauza rivalităților și a permanentelor neînțelegeri dintre principii feudali kurzi. La începutul sec 19, o parte a K. a intrat sub autoritatea Rusiei. Sec. 19 din istoria K. este marcat de numeroase revolte ale kurzilor, îndreptate mai ales împotriva otomanilor, care s-au intensificat în sec. 20, în condițiile împărțirii de către francezi și englezi a zonelor de influență în Orientul Apropiat. După primul război mondial, o dată cu dezintegrarea Imp. Otoman, partea de S a K. a intrat în componența Iraq-ului și a Siriei, iar partea de NV a rămas Turciei. O dată cu înființarea Ligii naționale kurde, revoltele kurzilor împotriva puternicilor lor „tutori” se intensifică, dar sunt înfrânte de către turci în Anatolia Orientală, de către irakieni în E și de aviația britanică în Iraq. După cel de-al doilea război mondial, deși K. este divizat în facțiuni rivale, Abdullah Öçalan a creat, în 1978, Partidul Muncitorilor din K. (P.K.K.), sub conducerea căruia a început (1984) lupta armată a kurzilor, inclusiv prin acțiuni teroriste, pentru crearea unui stat național.