3 definiții pentru krill


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KRILL s. m. mic crustaceu din apele arctice, comestibil. (< engl. krill)

krill s. (zool.) ◊ „Specialiștii presupun că un mic crustaceu din apele antarctice, așa-numitul «krill», va permite, dacă nu eradicarea subnutriției din lume, cel puțin atenuarea considerabilă a acestui flagel.” Sc. 20 IV 75 p. 5. ◊ „Roiurile de krill [...] s-au extins considerabil.” Sc. 4 I 78 p. 3. ◊ „Întreprinderea pentru producerea plaselor și uneltelor de pescuit din Galați a realizat un nou tip de trauler destinat flotei de pescuit oceanic în vederea pescuirii pentru prima dată a krillului, o specie de crustaceu de mare, comestibil, ce se găsește în anumite zone ale Oceanului Atlantic.” R.l. 10 IV 81 p. 5; v. și Sc. 31 VII 77 p. 6, 15 I 81 p. 5 (din engl. krill; CD)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: krill
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • krill
  • krillul
  • krillu‑
plural
  • krilli
  • krillii
genitiv-dativ singular
  • krill
  • krillului
plural
  • krilli
  • krillilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)