KREMLÍN (< rus) s. n. (În vechea arhitectură rusă) Cetate puternic întărită, cu incinte și turnuri din lemn, apoi din zid, care constituia centrul politico-administrativ și militar al orașelor medievale. Dintre cele mai cunoscute care s-au păstrat; cele din Novgorod, Moscova, Smolensk, Tula ș.a.