9 definiții pentru kitsch


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

kitsch sn [At: DN3 / P: chici / Pl: ~uri / E: ger Kitsch] 1 Obiect decorativ de prost gust. 2 Reproducere de proastă calitate (și în număr mare de exemplare) a unei opere de artă. 3 (Pex) Obiect de proastă calitate.

KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

KITSCH s.n. Termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta; reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect (carte, tablou etc.) de proastă calitate. [Pron. chici. / < germ. Kitsch].

KITSCH CHICI/ s. n. creație de nivel scăzut, artă de prost gust, pseudoartă. ◊ reproducere, copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect de proastă calitate. (< germ. Kitsch)

kitsch (artă) ♦ 1. s. n., adj.„Nu putem ocoli, totuși, observația că mijloacele comunicației de masă manifestă o afinitate față de kitsch. Cont. 8 II 74 p. 8. ◊ Kitsch-ul, atât de răspândit azi în lumea apuseană, definește un fenomen ce s-a impus pe primul plan al discuțiilor estetice – creația de nivel scăzut, arta de prost gust. Termenul este german și a apărut acum un secol, la München, în cercul pictorilor academiști; semnifica, inițial, în mod univoc, schematizarea, ceva ce nu era finisat. Astăzi el desemnează pseudoarta, arta comercială, cea de un gust dubios.” Cont. 1 XI 74 p. 4; v. și 22 III 74 p. 4, R.l. 7 VI 80 p. 2; v. și grand-guignol, kitschizare (1974). ♦ 2. adj. inv. (rar) Slab, neconcludent ◊ „A o vedea pe Gina Lollobrigida în, poate, cea mai kitsch postură a sa ca actriță, mi se pare un lucru cu totul captivant.” R.lit. 4 I 79 p. 17 [pron. chíci] (din germ. Kitsch, cf. fr. kitsch, engl. kitschy; BD 1969, PR 1969; DN3)

KITSCH [pr.: kici] kitschuri n. 1) Produse cu caracter de pseudoartă, caracterizate prin platitudine, imitație superficială a operelor de artă; lipsă de originalitate. 2) Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial. 3) Obiect (tablou, carte etc.) de proastă calitate. [Monosilabic] /< germ. Kitsch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!kitsch [pron. chič] s. n., (obiecte) pl. kítsch-uri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

KITSCH [kitʃ] (cuv. germ.) s. n. (ESTETICĂ) Termen desemnând produsele cu caracter de pseudoartă, care promovează prostul gust (prin materiale stridente și substituiri tehnice) și se caracterizează prin platitudine, imitație superficială a operelor de artă și a elementelor folclorice, falsul patos, lipsa de originalitate și de profunzime, prin pervertirea cerințelor estetice.

Intrare: kitsch
kitsch1 (pl. --uri) substantiv neutru
  • pronunție: chič
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kitsch
  • kitsch-ul
  • kitsch-u‑
plural
  • kitsch-uri
  • kitsch-urile
genitiv-dativ singular
  • kitsch
  • kitsch-ului
plural
  • kitsch-uri
  • kitsch-urilor
vocativ singular
plural
kitsch2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • pronunție: chíč
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR, MDN '00, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kitsch
  • kitschul
  • kitschu‑
plural
  • kitschuri
  • kitschurile
genitiv-dativ singular
  • kitsch
  • kitschului
plural
  • kitschuri
  • kitschurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kitsch

  • 1. (numai) singular Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudoartă.
      surse: DN
    • diferențiere Obiect (carte, tablou etc.) de proastă calitate.
      surse: DN
  • 2. Reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate comercial.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: