6 definiții pentru kit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KIT, kituri, s. n. 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop. 2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj. – Din engl. kit.

KIT s. n. ansamblu, set. (< engl. kit)

kit s. n. (cuv. engl.) Ansamblu, set ◊ „Cumpăr kit cu microprocesorul 8080 (8085) sau Z.80 pentru instruire programare.” R.l. 30 I 85 p. 4; v. și microcomputer (1983) (cf. fr., it. kit; DMC 1960)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: kit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kit
  • kitul
  • kitu‑
plural
  • kituri
  • kiturile
genitiv-dativ singular
  • kit
  • kitului
plural
  • kituri
  • kiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kit

  • 1. Set de instrumente, unelte, materiale necesare pentru un anumit scop.
    surse: DEX '09 sinonime: set
  • 2. Ansamblul pieselor detașabile componente ale unui obiect, însoțite de o schemă de montaj.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: ansamblu

etimologie: