4 definiții pentru ke


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ke (χε, de la litera ε, care denumește și cifra 5), denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete diatonice care corespunde în nomenclatura silabică lui la*.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]

  1. De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ke subst. Treapta (nota) a cincea pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „di” și „zo”. [Scris și: che] – Din k (ch) (cons. de legătură) și gr. e(psilon).

MENG ZI (MENG-TZU, MENG KE), latinizat MENCIUS (c. 372-c. 289 î. Hr.), filozof chinez. Cel mai de seamă reprezentant al confucianismului. A susținut că natura umană este originar bună, fiecare individ având patru sentimente înnăscute: compătimirea, rușinea și aversiunea, respectul și considerația, binele și răul; acestea pot fi dezvoltate sub forma a patru virtuți morale: bunăvoința, corectitudinea, simțul proprietății și înțelepciunea. Învățăturile sale, adunate în cartea care-i poartă numele, au exercitat o influență considerabilă asupra filozofiei chineze, alături de trei cărți clasice ale confucianismului.

Intrare: ke
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ke
  • ke-ul
  • ke-u‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ke
  • ke-ului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)