kali- [At: DN³ / E: ger Kali-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) potasiu.

KALI- v. kaliu.

KALIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].

kaliu [liu pron. lĭu] s. n., art. kaliul; simb. K

CIURLAN s. (BOT.; Salsola kali) salcicorn, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, târtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.

SALCICORN s. (BOT.; Salsola kali) ciurlan, săricică, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, târtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.

KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeița neagră”) (în mitologia vedică), divinitate personificând mânia și groaza. Simbol al sorții potrivnice. Fiica lui Himavān (zeu întruchipând Himalaya) și soția zeului Șiva. Reprezentată cu dinți de fiară și cu trei ochi, cu patru mâni, ținând în fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cuțit, o sabie). Numită și „distrugătoarea timpului” (la sfârșitul erei Kāliyuga, a cărei patroană nefastă este, zeița K. se va înfășura, împreună cu lumea, într-un văl de beznă, creând astfel premisele absolute ale sfârșitului lumii).