KALÁM s. n. 1. (Cult. islam.) Pană ascuțită de scris cu cerneală; calamus³. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate în secolele VIII-IX e.n., influențată, în principal, de către școlile teologice (rivale) ale mutaziliților și așariților și care propovăduiește ideea unității absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităților sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilității faptelor săvârșite de orice persoană), orice atomism legat de învățăturile creației precum și, în mod metodic, întâietatea argumentației raționale în fața celei a faptelor. Kalamul a influențat hotărâtor și dezvoltarea filozofiei evreiești, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susține împotriva kalamului, oferă o prezentare sistematică a sa. (cuv. ar. = conversație, dispută, explicație) [def. Brockhaus]