KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de formă paralelipipedică (având laturile de 12 m și, respectiv, 10 m, iar înălțimea de 15 m), aflat în centrul marii moschei din Mecca și acoperit cu un văl negru, ornat cu citate din Coran (reînnnoit în fiecare an). Zidit, potrivit tradiției arabe, de Adam și reconstruit de Avraam și fiul acestuia, Ismael. Aici, în colțul dinspre răsărit, se păstrează „piatra neagră”, care, potrivit legendei, a fost adusă din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual înlocuiește, de la sfârșitul sec. 7, pe cel distrus în timpul asediului din 683. K. a devenit, încă din epoca preislamică, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerată centrul lumii, către K. se îndreaptă în fiecare zi cele cinci rugăciuni canonice ale musulmanilor. K. marchează, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer și Pământ, direcția osiei Universului și Poarta Cerului.