Definiția cu ID-ul 410295:
Arhaisme și regionalisme
jăruitor (jeruitor), jăruitoare, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă.
jăruitor (jeruitor), jăruitoare, s.n. (reg.) băț crăpat în două la un capăt, cu care se scormonește în jar sau „se jeruiește” pânza; cociorbă.