Definiția cu ID-ul 1247757:
Regionalisme / arhaisme
JURUIRE s.f. (Mold.) Făgăduință. Și să apropie vreamea giuruirei ce să giurasă Dumnedzău lui Avram. AP. 1646, 20r; cf. VARLAAM. Etimologie: jurui. Vezi și jurui, juruință, juruit, juruită. Cf. făgadă, făgădaș, făgăduială, juruință, juruită.