juriza vb. I A fi supus judecății unui juriu ◊ „[...] însăși prezența în secțiunea competitivă (ce va fi jurizată de [...]) este o dovadă a calităților sale [...]” R.l. 29 VIII 92 p. 4. ◊ „Sperietorile de ciori au fost confecționate în fața publicului, jurizate și vândute la licitație publică.” R.l. 19 V 94 p. 16 (din juriu + -iza)^[1]